Se crede că primii „germeni” ai modei au apărut în Egiptul antic, odată cu apariţia luxului şi eleganţei vestimentare de la curtea faraonilor. Această opinie este mai puţin plauzibilă întrucât este greu de crezut că atunci şi acolo se schimbă forma, dimensiunea şi culoarea veşmîntului în manieră şi la intervale de timp ce caracterizează particularităţile modei, aşa cum o cunoştem azi.
Asemenea condiţii se configurează nu în lumea vechilor civilizaţii asiatice, ci în Europa secolului al XIV-lea, atunci când pe arena istoriei, Evul Mediu (din Europa Occidentală), începe să se destrame, deschizând porţile relaţiilor de producţie capitaliste acre vor marca nu numai o dezvoltare economică spectaculoasă, dar şi înflorirea artei şi culturii.
Acum omenirea va cunoaşte unul dintre marile momente propusoare de cultură şi civilizaţie, datorat Renaşterii italiene. Renaşterea va fi momentul, iar Italia va fi locul unde vor apărea primele manifestări ale modei. Acest privilegiu este revendicat în acelaşi timp de Franţa, Spania şi Anglia, fiecare pretinzîndu-şi întâietatea.
Unii autori consideră că momentul apariţiei modei a fost declanşat de prima diferenţiere produsă – în plan dimensional – a veşmântului bărbaţilor faţă de cel al femeilor. Este vorba tot de secolul al XIV-lea, când costumul bărbaţilor a devenit mai scurt decît cel al femeilor. Este greu de acceptat o asemenea interpretare, dacă avem în vedere că moda nu însemna o deosebire între ceea ce poartă femeile şi ceea ce poartă barbaţii. Moda înseamnă, de fapt, schimbarea periodică a formei, a dimensiunii şi a culorii.
Evoluţia fenomenului în secolul nostru a luat proporţii de mare complexitate. Au fost exprimate păreri care au cerut ca moda să fie ridicată la rang de ştiinţă.
Moda a stârnit în decursul veacurilor reacţii dintre cele mai ciudate. Când a fost adorată de unii, a fost hulită de alţii, ceea ce a făcut să fie mereu schimbătoare, încât să împace şi pe unii şi pe alţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu